- ştirbí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştirbésc, imperf. 3 sg. ştirbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştirbeáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ştirbí
Look at other dictionaries:
ştirbi — ŞTIRBÍ, ştirbesc, vb. IV. 1. intranz. A şi pierde dinţii, a deveni ştirb. 2. refl. (Despre vase de gospodărie şi alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe)… … Dicționar Român
ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… … Dicționar Român
ciobi — CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. tranz. A ştirbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) ştirbi. (S a ciobi un pahar din serviciu.) 2. v. sparge. Trimis… … Dicționar Român
ştirbire — ŞTIRBÍRE, ştirbiri, s.f. Acţiunea de a (se) ştirbi şi rezultatul ei. – v. ştirbi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞTIRBÍRE s. 1. ciobire, ciocnire. (ştirbire a unui pahar.) 2. tocire. (ştirbire tăişului unui cuţit.) Trimis de… … Dicționar Român
ştirbitură — ŞTIRBITÚRĂ, ştirbituri, s.f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinţi; ştirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. fig. Diminuare a valorii, a însemnătăţii etc. (cuiva sau a ceva);… … Dicționar Român
ciubli — ciublí, ciublésc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a ştirbi un vas. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ciumbli — ciumblí, ciumblésc, vb. IV (reg.) a ştirbi un vas. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
contraveni — CONTRAVENÍ, contravín, vb. IV. intranz. A săvârşi o abatere de la o lege, de la un regulament, de la regulile de convieţuire socială etc. – Din fr. contrevenir. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTRAVENÍ vb. a se abate, a călca, a… … Dicționar Român
toci — TOCI2 s.n. Numele unui joc de cărţi. ♦ Cuvânt care marchează o greşeală în acest joc. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TOCÍ1, tocesc, vb.IV. 1. tranz. şi refl. A face sau a deveni mai puţin ascuţit, mai puţin tăios; a (se)… … Dicționar Român
tâmpi — TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A şi pierde sau a face să şi piardă inteligenţa, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (2); a (se) toci, a (se) ştirbi. – Din tâmp. Trimis de… … Dicționar Român
